Bun, înainte să dispar, am întrebat despre feminism. În loc să mă afund în amănunte plictisitoare despre istoria diverselor mişcări, diferitelor “curente” şi orice altceva asemănător, o să las ca Wikipedia să-şi facă treaba şi voi să decideţi dacă vreţi sau nu să citiţi şi să faceţi cercetare în continuare. Voi face referire la câteva lucruri pe parcurs, aşa că tot Wikipedia o să fie de folos pentru orice lămuriri.
Ca să nu trecem peste, pur şi simplu, ci să trecem la subiect, feminismul a adăugat o clarificare importantă asupra felului în care oamenii vorbesc despre egalitate şi drepturile omului. Principiile care au revitalizat democraţia şi noţiunea că “toţi oamenii sunt creaţi în mod egal şi… dăruiţi cu anumite drepturi inalienabile… [cum ar fi] la viaţă, libertate şi proprietate” (transformat mai târziu în “căutarea fericirii”) au uitat să definească în mod corespunzător cuvântul “oameni”. Diversele valuri de feminism au luptat pentru a evidenţia faptul că termenul “oameni”, în înţelegerea noastră referitoare la cine este îndreptăţit să aibă anumite “drepturi inalienabile”, se referă la toate fiinţele umane. Unde se desprind filozofiile şi ideile depinde de interpretarea felului în care ar trebui să se manifeste aceste drepturi.
Uff! Bun, deci acum că am descoperit adevărata rădăcină a feminismului, ceea ce include majoritatea informaţiilor din comentariile principalului nostru comentator masculin, ce are a face cu ceva acum? Sunt probleme ieşite din comun? Mai e ceva pentru care să luptăm? Chiar aşa, avem tot ceea ce ne trebuie pentru a ne urmări bucuroşi fericirea, nu? Ei bine, încă nu e timpul să punem mâna pe arme, dar sunt câteva lucruri la care trebuie să ne gândim.
Rolurile sexelor fac parte din feminism? Şi dacă da, cât de mult ar trebui să intervină referitor la egalitatea drepturilor?
Pentru a comenta asupra acestei întrebări, aş spune că în cazul anumitor drepturi şi probleme de egalitate, nu există linie de demarcaţie între bărbaţi şi femei ca subiect de discuţie. Dreptul de vot, dreptul la proprietate, o viaţă liberă de orice formă de abuz... Asupra tuturor acestora cădem toţi de acord că aparţin oricui şi tuturor. Dar în cazul drepturilor de custodie? Oare femeile pot avea grijă de copii mai bine în mod natural, în cazul părinţilor care divorţează? Oare acest lucru nu limitează drepturile tatălui? Din fericire, tribunalele iau în considerare fiecare caz în parte, dar trebuie notat că, în majoritatea cazurilor, mama are câştig de cauză. Dar în ceea ce priveşte concediul de maternitate? Deşi nimeni nu comentează prosteşte despre cine naşte şi cine are nevoie de o perioadă de timp pentru a se recupera după trauma fizică, ar putea fi dezvoltată o discuţie despre cine este responsabil pentru a avea grijă de un copil nou-născut. Oare responsabilitatea nu revine în mod egal atât mamei cât şi tatălui? Ştiu că aici, în România, se acordă atât concediu de maternitate, cât şi de paternitate, în mod egal. Asta înseamnă că şi alte ţări ar trebui să lupte pentru acelaşi lucru?
Indiferent dacă rolurile sexelor sunt un rezultat al naturii sau al educaţiei, cum îţi dai seama că paradigma trebuie schimbată?
Pentru prima dată, am simţit un curent de discriminare pentru faptul că sunt femeie şi acest lucru nu vine nici din partea unui anumit grup cultural, nici din partea bărbaţilor. Societatea are un anumit fel de a ascunde limitările pentru oricare dintre sexe prin norme şi interacţiuni sociale care, uneori, sunt greu de evidenţiat. Încă am dreptul să votez, nu sunt discriminată în mod deschis – oare e ceva împotriva căruia să lupt? Evident, “luptă” este un cuvânt greşit şi, de fapt, ar trebui folosit doar în cazul în care au loc încălcări grave ale drepturilor oricui, fie bărbat, fie femeie. Dar probleme subtile tot apar din când în când. Acestea necesită mai mult timp pentru a fi identificate şi mai mult pentru a fi schimbate, dar, din moment ce lumea se extinde şi se dezvoltă legături, avem posibilitatea de a ne împărtăşi toţi din ceea ce avem nevoie pentru a face o schimbare echilibrată.
Ce anume necesită atenţia noastră imediată?
Nu există un răspuns clar la această întrebare. Totuşi, peste tot în lume există numeroase cauze legate de drepturile omului care au nevoie de suport. Traficul cu fiinţe umane, violenţa domestică şi alte atrocităţi au loc peste tot în jurul nostru. Oare are ceva de-a face cu noi? Are ceva de-a face cu feminismul?
Traficul cu fiinţe umane: Este una dintre cele mai înspăimântătoare probleme din lume, azi, care ia din ce în ce mai multă amploare; faptul că e reală ridică întrebarea de ce ar trebui să primească cineva ceea ce persoanele exploatate sunt forţate să ofere. Este o chestiune de drepturi ale omului, inclusiv o cauză a feminismului. Societatea trebuie să lucreze împreună cu legislatorii pentru a putea face schimbări reale.
Violenţa domestică: Aş vrea să includ aici orice tip de abuz domestic deoarece sunt martora a diferite tipuri de abuzuri, ale căror victime sunt şi femeile şi bărbaţii, abuzându-se reciproc. Este cu adevărat o problemă că în multe părţi ale lumii abuzul este aproape încurajat prin tradiţie şi norme ale societăţii, femeile mai în vârstă sfătuindu-şi fiii să-şi bată soţiile, iar soţiile învinovăţindu-se şi întorcându-se la bărbaţii abuzivi. De asemenea, sunt şi femei mânioase care se autovictimizează şi caută răzbunare împotriva soţilor. Nici una dintre aceste situaţii nu ajută la producerea unei schimbări.
Mesaj fundamental
Rolul nostru, ca femei, în toate acestea, nu este numai de a lupta pentru propriile noastre drepturi. Acei “pionieri” care s-au asigurat că “oamenii” pot schimba ceva, ne-au oferit nouă putere. Toţi avem puterea de a face ceva, începând din familiile şi comunităţile noastre, până departe dincolo de noi, ajungând până la vieţile celor care au nevoie. Eu mă umilesc de fiecare dată când mă supăr pentru orice prostie şi îmi dau seama că alţi oameni sunt obligaţi să îndure lucruri mult mai rele.
Alte dăţi este acel memento silenţios care îmi aminteşte de propriul meu potenţial divin.
